Comenzi telefonice (L-V: 9-15) 021.55.52.173
Comenzi telefonice (L-V: 9-15) 021.55.52.173Pentru comenzi mai mari de 200 lei, livrarea se face gratuit la nivel national prin Curier in orice localitate din tara.
Pentru comenzile de pana la 200 lei costul transportului este de:
mai multe informatii despre livrare

In analizele literare, fragmentul „La scaldat” din capitolul al II-lea al volumului Amintiri din copilarie de Ion Creanga este considerat de catre critici (precum George Calinescu, Tudor Vianu sau Nicolae Manolescu) drept o ilustrare geniala a universalitatii varstei de aur, a psihologiei copilului si a tehnicii unice de caracterizare prin umor si autoironie.
Iata principalele directii si perspective ale criticii literare asupra acestui text:
1. Universalitatea copilului si „arta naiva”
– Copilul universal: Critica moderna (precum Constantin Cublesan) subliniaza ca Nica nu este doar un simplu copil de la tara din secolul al XIX-lea, ci un simbol al copilului universal de pretutindeni si din toate timpurile. Dorinta lui de libertate si ispita jocului (reprezentata de garla racoroasa intr-o zi caniculara de vara) primeaza in fata datoriilor sau a promisiunilor facute parintilor.
– Relatia mama-fiu: Criticii observa finetea psihologica a pedepsei aplicate de Smaranda. Gestul ei de a-i lua hainele si de a-l lasa complet gol nu este vazut ca un act de cruzime, ci ca o lectie pedagogica geniala, adaptata mediului rural. Ea foloseste „rusinea fata de sat” ca instrument corectional suprem.
2. Tehnica umorului si autoironia
– Umorul de situatie: Scena in care Nica este nevoit sa se intoarca acasa furisandu-se prin papusoi (porumb), gol-pusca, latrat de caini si speriat ca il vede vreo fata din sat (in special Mariuca) este una dintre cele mai savurate mostre de umor de situatie din literatura romana.
– Autoironia: Naratorul adult isi priveste ipostaza din trecut cu o detasare calda si autoironica. El nu isi scuza comportamentul, dar il imbraca intr-un farmec anecdotic.
3. Oralitatea si conservarea folclorului
– Ritualurile pagane ale copilariei: Criticii evidentiaza valoarea etnografica a textului. Atunci cand Nica practica ritualurile de pe malul apei — descantecul cu lespezi calde pentru a-i iesi apa din urechi sau aruncatul pietrelor in apa („una pentru Dumnezeu si alta pentru Necuratul”) — Creanga nu face doar naratiune, ci documenteaza o mentalitate magica, specifica lumii arhaice romanesti.
– Stilul vorbit (oralitatea): Utilizarea regionalismelor, a proverbelor si a dialogului viu demonstreaza, conform criticului Tudor Vianu, ca textul este construit pentru a fi „auzit”, mimand perfect tehnica povestitorului popular care isi vrajeste auditoriul.
4. Structura morala: De la pacat la pocainta
– Critica traditionala identifica o structura clasica a „greselii si a ispasirii”:
a. Ispita si neascultarea: Nica lasa treaba (torsul si leganatul copilului) atras de dorinta de joaca.
b. Pedeapsa: Ramane fara haine si isi pierde demnitatea in fata comunitatii.
c. Pocainta: Intoarcerea umila acasa, acceptarea vinovatiei si reconcilierea profunda cu mama, care il primeste inapoi cu dragoste si mancare calda.
* * *
Cu ajutorul textului original din „Amintiri din copilarie” si cu desenele frumos realizate de Cezar Mandache am incercat sa facem o lucrare cat mai atractiva pentru tinerii cititori.
Pentru autenticitatea limbajului, care da farmec povestirilor s-au pastrat formele arhaice ale cuvintelor. Unele dintre ele sunt explicate la notele de subsol.
Coperta: Capsata
Interior: color
Desene: Cezar Mandache


