Pictand apa Rasfoieste

Pictand apa

S-a intamplat sa primesc manuscrisul acestei carti chiar in momentul cand un bun prieten imi povestea cum a ajuns el la convingerea ca de fapt creatia e instinct: descoperise cu ani in urma un artist involuntar, care alcatuise sute de colaje pentru propria lui nevoie, fara sa-i treaca prin minte sa le expuna, cu acea inocenta pe care numai convietuirea cu adevarul ti-o confera. Aveam s-o descopar eu insumi cand, deschizand volumul lui Maxim Radu Niculai, m-am trezit in fata uneia dintre cele mai puternice surprize pe care un autor mi le-a produs de ceva vreme incoace: sunt poeme ca un arc electric, de o directete organica, nelinistitoare, animate de preocuparea de a intelegeceva din viata si nu de mica (si umana, in fond) ambitie de a adauga un strop orgolios in oceanul de poeti de dinainte. Aproape toate textele din Pictand apa s-au cerut scrise, si-au impus dreptul la existenta, iar asta nu se poate mima. Cum nici efectul lor nu poate fi contrafacut: pur si simplu le citesti, te-ntorci la unele, le reiei in slow motion, si-ti dai seama ca, din ce in ce, poti avea incredere in ele. Cosmin Ciotlos

Spune-ti opinia