In toiul unui razboi din Europa de Est, o familie incearca sa scape de suflul unei explozii. Fotografa care surprinde momentul in care o fetita ramane singura supravietuitoare din familia ei starneste rumoare si suscita interesul mai multor artisti, cunoscand apoi celebritatea pentru imaginea ei. Cartea Lidiei Yuknavitch exploreaza legatura invizibila dintre arte si etica, propunand, in locul raspunsurilor clare, intrebari despre existenta sub spectrul razboiului.
Cu o proza intensa si poetica, autoarea oscileaza ametitor intre spatiul personal – al memoriei, sexualitatii si traumei – si cel public, dominat de violenta istoriei. Ca o maestra a detaliilor grotesti inspirata de Chuck Palahniuk, cu privirea mereu indreptata spre tectonica vietii femeilor pe care le contureaza, à la Maggie Nelson, Yuknavitch scrie un roman tulburator despre neajunsurile si intensitatea artei, pe care ti-e greu sa-l lasi din mana.