Calatoria suprema

Calatoria suprema

Un Spirit le vorbeste deja de ceva vreme – Omuletilor sai dragi… Despre lucruri “omenesti”, cum numeste el functionarea cea obisnuita a oamenilor: despre iubire, despre deschiderea inimii, despre libertate, despre fericire… Despre schimbare. Despre un posibil “nivel omenesc frumos”: da, schimbarea este posibila. Apoi despre lucruri “ne-omenesti”: despre o altfel de iubire, despre o altfel de libertate, despre o altfel de fericire… Despre transcenderea intelegerii si a functionarii cunoscute. Despre transcenderea eu-lui. Despre Existenta-Constiinta-Beatitudine. Apoi despre transcenderea – chiar si a acestora… Despre Calatoria suprema… Caci toate acestea reprezinta o calatorie, pas cu pas, in interiorul tau; o calatorie in care fiecare etapa, in care fiecare popas – vor trebui transcense. Pentru a merge mai departe, pentru a “te adanci” din ce in ce mai mult, in Esenta… Este un discurs lung, al unei Scoli Spirituale, il putem urmari deja de-a lungul unor ani. Iar el va continua, construind o Cale, pentru acesti Omuleti…: un drum energetic, dar si un drum concret, al vietii lor. O Calatorie: uneori dificila, neprevazuta…, sau neinteleasa…, alteori socanta. Dar care va deveni minunata, pasionanta, pe masura intelegerii, pe masura descoperirii, pe masura integrarii acestor pasi. O calatorie spre o alta perspectiva, spre o alta perceptie. Spre o alta Realitate. “Marea schimbare” inseamna o schimbare de gandire, perceptie, comportament, tot…, si asta inseamna o chakra a inimii – deschisa, frumoasa, armonioasa, si asta inseamna saltul cuantic… Pentru ca el este un salt cuantic, un salt de frecvente…, de-asta este importanta deschiderea inimii, de-asta vorbim atat de mult despre ea…, din acest motiv ea este “mai importanta” decat alte chakre, sa spunem, pentru ca exista acolo un prag, o treapta evolutiva: ca si cum termini clasa, sau liceul, si te indrepti spre o alta etapa de functionare… Iar pana cand inima nu se va deschide, tu nu vei parasi fosta zona de functionare…: poti doar trage cu ochiul, din cand in cand, la celelalte trepte…, dar, de obicei, revii la fostul tau status. Sau se mai deschide cate un firicel de energie: da, esti si mai bun, esti si mai dragut, cu un mic procent, dar zona ta de functionare a ramas tot in mintea-ego-ul omenesc; doar ca acum esti ceva mai simpatic. Si asta se vede, exista si oameni mai draguti…; din fericire…; ei sunt cei care au cateva firisoare de energie mai rafinata, mai frumoasa, active. “Petale” – le spuneau hindusii, sunt de fapt canalele chakrei-flori… Avem si noi un exercitiu de deschidere a inimii precum o floare… Dar saltul la starea de inima deschisa complet si stabil – este spectaculos: va fi saltul vietii voastre, va fi un alt nivel de constiinta… Un alt nivel de constiinta asta inseamna: de a functiona, de a gandi, de a simti, de a te comporta – avand alti parametrii energetici sau vibrationali, intr-o alta banda de frecvente, daca vreti, mai subtile, mai rafinate. Si intr-adevar – va fi un alt nivel de constiinta, constiinta ta nu va mai fi aceeasi! Deci “un alt nivel de constiinta” nu reprezinta o lozinca. Raportarea ta la lume va fi alta, raportarea ta la semenii tai, la celelalte fiinte, la planeta; raportarea ta la normele morale sau la o eventuala religie; raportarea ta la tine va fi alta, si asta inseamna un nou nivel de constiinta… Nu pleaca pamantul nicaieri, in nu stiu ce dimensiune…, nu vin arhanghelii sau ingerii, am mai glumit noi amar despre prostiile din spatiul public. Daca chiar doriti “o dimensiune a patra”, exact asta inseamna, o chakra a inimii deschisa: atata doar ca acolo va trebui sa ajunga fiecare, prin efort propriu. Nu vin campuri de energie miraculoase, nimeni nu vine de nicaieri; schimbarea va trebui sa fie in voi, in fiecare; iar asta presupune straduinta respectivului si multa practica. ………… De ce sa mai vorbim despre devotiune?… Pentru ca si noi am ajuns sa desacralizam… Pentru ca vad discutiile noastre, vad cursurile noastre, unde elementul sacru aproape ca nu mai exista…; exista algoritmii spirituali, exista acel “eu sunt cheia a tot”, exista enunturi, concepte… Dar parca nu mai exista acea sacralitate, nici in discursul nostru… Si atunci, periodic, sa reamintim: “atentie! unde l-am pierdut? oare l-am avut vreodata, acel sambure de sacru?!” Pentru ca, iarasi, am adus practica acolo unde stim noi, in saracia mintii si in saracia linioarelor, in ce stie mintea ea sa faca mai bine: liste, tabele, algoritmi… La fel precum elefantul in borcan, incercam sa aducem ceva de necuprins – in sabloanele mintii noastre si inghesuim acolo: atat intelegem, asta spunem, asta repetam, asta scriem… Ori practica este dincolo de algoritmi, Intelegerea este dincolo de algoritmi… Ei sunt doar o prima treapta, de reeducare, a mintilor si comportamentelor! Si da, este absoluta nevoie de asta, tocmai pentru ca mintile sunt atat de formatate, incat le este aproape imposibil sa se schimbe direct, clar, rapid… Si atunci ele au nevoie e tot felul de “etape intermediare”: de re-formatare, de re-intiparire, a unor alte moduri de gandire si de functionare, mai frumoase, mai ne-egotice, mai deschise…, este, se pare, un proces treptat de re-educare a mintilor… Util, desigur; de fapt – indispensabil, tocmai pentru ca altfel nu stiu mintile sa faca: si atunci vom incerca sa ne adaptam noi formatarii lor, sa le aducem pe ocolite pe fagasul intelegerii, constientizarii, empatiei, compasiunii,… evolutiei. Dar din cand in cand, trebuie sa vina cineva, sa desfaca sablonul si sa spuna: “hei! atentie! unde mai este sacrul? l-ati avut vreodata? v-ati gandit astazi la Dumnezeu, in vreo forma a Lui? v-ati gandit saptamana asta, la Dumnezeu?… sau luna asta?…, in orice forma…: ca e icoana, scriptura, ca e Gita…” Oare unde se afla Dumnezeu, in listele noastre cu algoritmi? Se pare ca L-am pierdut… De aceea vorbim despre devotiune, pentru ca s-a pierdut undeva sacrul…; sau nici n-a fost vreodata…, la fel – ca acele frecvente “superioare” ale inimii, care inca nici nu au aparut… Si atunci invatam sa-l cautam si sa-l adaugam practicii. Scoala noastra incearca sa acopere intreaga gama de “frecvente”: dintre cele omenesti, simple, comportamentale (reamintim aici “Incercarile LiLA” si “Algoritmii spirituali”) – pana spre cele mai rafinate, de compasiune, empatie… Apoi intrezarim insa devotiunea, apoi non-dualitatea… Si vom reaminti asta mereu: intr-acolo se indreapta drumul spiritual, spre devotiunea reala, autentica, plina de iubire, neconditionata… Dar drumul va continua si Dincolo de aceasta: la a deveni una cu Dumnezeul…, tu disparand, tu dizolvandu-te in acel Dumnezeu, din care te-ai diferentiat acum milioane de vieti, din care re-creezi Creatia si in care re-creezi Disolutia – prin fiecare respiratie… ………………. „Cu adevarat, totul este numai Sine, nu exista diferentiere sau nediferentiere. Cum sa spui ca Sinele este sau nu este? Sunt plin de uimire!” … Cum poti tu, punctul, sa spui despre Sine, despre Infinit, cum poti tu, punctul, sa judeci Infinitul, sa afirmi ca Infinitul este sau nu este? Sunt plin de uimire! Sunt plin de uimire fata de ignoranta ta, de a nu intelege ca Sinele este totul! Sunt plin de uimire fata de tine, care nu vezi, ca totul este numai Sine! Sunt plin de uimire fata de miracolul Sinelui, care ia infinite forme… Sunt plin de uimire, pentru ca nu mi-a mai ramas decat uimirea, pentru ca in starea de Beatitudine, dincolo de devotiune, acolo unde nu mai exista decat El, nu mai poate exista decat starea de miracol. Starea de miracol este dincolo de devotiune, unde nu se mai separa un devot de un Dumnezeu. Starea de miracol doar este…: pentru ca alta stare nu mai are loc. Orice alta stare apartine omului; starea de miracol, apartine Miracolului… “Dumnezeu alcatuit din toate lucrurile, asemanator spatiului fara limite, pur in esenta si pe care nimic nu-l influenteaza, acest Dumnezeu sunt, fara nicio indoiala, eu insumi” (Avadhuta Gita).   Doar Brahman este real, intreaga lume este o iluzie: creatie a magicianului Mahamaya, energia, Shakti a diferentierii… Depinde, din nou, de unde privesti: din punctul de vedere al Absolutului –doar El exista! Nu exista dualitate si nici non-dualitate, pentru ca El este Unicul, Indivizibilul…, in acelasi timp Dincolo de conceptele de Unic si Indivizibil. Dincolo de Dincolo, Acolo unde nu se mai poate spune nimic… “Unii cred in non-dualitate, altii in dualitate. Dar nici unul nu vede Realitatea in toate lucrurile, Realitate care este Dincolo de dualitate si de non-dualitate” (Avadhuta Gita) Dincolo de dincolo, ar spune Buddha Sakyamuni: adica Dincolo de dualitate, dar si de non-dualitate, pt ca atata timp cat spunem ”dual si non-dual”… suntem tot in dualitate! De fapt dualitatea este doar un concept care incearca si el sa explice Inexplicabilul. Nu exista o dualitate inerenta Absolut-relativ, pentru ca nici un obiect nu poate exista separat de Sine… Dualitatea de fapt nu exista! Din perspectiva Absolutului, dualitatea nu exista! Dar adevarul nu mai este Adevar in clipa in care se incearca explicarea lui. El devine un concept, sec, sterp…, care doar vorbeste despre acel Adevar. Adevarurile sunt saracite, desacralizate, de catre cuvintele care nu le pot cuprinde… Pentru ca aceste cuvinte apartin mintii: iar mintea este doar o farama din acel Adevar. …………………… Cunoasterea reala inseamna a deveni acea Cunoastere…: nu vorbele, nu sutrele, nu rationamentele, nu speculatiile mintii, nu polemicile… Tu trebuie sa ajungi Acolo, cunoasterea autentica va fi doar a ta. Iar aceasta cunoastere – va insemna, de fapt, disparitia “ta”… Atunci vei deveni Cunoasterea; pentru ca nu exista o diferenta dintre cel care cunoaste si Cunoastere…, pentru ca totul este Sine… Altfel nu se poate. Altfel va fi doar o alta pacaleala, a mintii si a ego-ului spiritual, care isi va inchipui ca a ajuns. Lasa-te Caii, te va conduce ea… Calea te va conduce ea singura – Dincolo de cuvinte, apoi Dincolo de idei, de concepte, dincolo insasi de conceptul de cale si de constructie a unei cai: “Cuvantul poate descrie calea celor care actioneaza. Dar calea inteleptilor nu poate fi cuprinsa in cuvinte. Pentru inteleptii care au inteles ca aceasta cale nu poate fi construita, orice idee este desarta. Idealul este atins prin el insusi” (2:27-28)   Nu poti vorbi despre Realitatea Absoluta – decat prin negatii, inlaturand ceea ce nu este…, inlaturand dualul, dar si non-dualul…: obiecte, calitati, concepte despre…, inlaturand totul. Pentru ca Sinele nu este nimic din cele “stiute”, nu are nici un atribut din cele “stiute”. “Sinele nu este nici divizat nici nedivizat. El nu este nici totul nici mai putin de tot. Cunoaste Sinele ca fiind imuabil!” (Avadhuta Gita) “Realitate care nu poate fi cunoscuta, nici nu poate cunoaste, a carei origine nu o putem afla, inaccesibila cuvintelor, nu este nici gand, nici constiinta. Cum sa iti descriu aceasta realitate, o, gandire? Cunoasterea are o savoare unica, eu sunt precum cerul” (Avadhuta Gita) Sinele este, dar Dincolo: de orice concept, descriere, cuvant… Brahman, unicul, nu poate fi dicotomizat in “a fi sau a nu fi”. Cele 2 aspecte, Constiinta-Dumnezeul in repaus si Constiinta-Dumnezeul in actiune – nu sunt distincte, pentru ca insasi dualitatea este doar un concept, al mintii! Dualitatea apare doar din perspectiva samsarei, a separarii; din perspectiva Absolutului, ea nu exista! Aceasta Cunoastere are savoarea Beatitudinii…, Cunoasterea ultima, starea ultima… Beatitudinea este unica forma…, Dincolo de dual, dar si de non-dual…

Spune-ti opinia