In anul 1909, sultanul detronat Abdul-Hamid al II-lea este exilat la Salonic si inchis intr-o vila impunatoare. Vreme de cateva nopti, isi va povesti viata unei fetite, iar un baiat de unsprezece ani ii va asculta pe furis… Saptezeci de ani mai tarziu, la cele cateva nopti ale lui 1909 se va adauga inca o noapte – sau, mai degraba, o viata intreaga concentrata pe durata unei singure nopti. De altfel, in framantatul secol XX, noptile au fost foarte lungi, iar zorii au intarziat deseori sa apara.
Avand ca fir rosu o poveste de iubire, romanul Cateva nopti si inca una relateaza aventura lui Lefteris Zevgos, aflat in cautarea bogatiei si a fericirii, readucand la viata cartierul Exohes – un loc fascinant situat la marginile Salonicului – si spunand povestea unei lumi stinse pentru totdeauna, dar pe care autorul reuseste sa o evoce tandru si nostalgic.
Este si o carte autoreflexiva, caci, dincolo de firul narativ principal, ea pune sub semnul intrebarii actul de creatie, meditand, in spatele cortinei, asupra sterilitatii scrisului, asupra esecurilor si pasiunilor. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un roman care se priveste pe sine in oglinda. Insa, mai presus de toate, el vorbeste despre rana existentiala de nevindecat pe care secolul XX – cel mai tulburator dintre veacuri – a lasat-o in urma.