„Fie ca e vorba de scene biblice, fie ca e vorba de episoade contemporane, prozele scurte din volumul de fata contin, aproape fara exceptie, cate o fisura prin care isi face loc in contingentul obisnuit ceva altfel, o boare de dincolo. Uneori e vorba de semne aparent acceptabile rational (un accident, o gafa cu repercusiuni grave sau, la alt nivel al acceptarii, norocul, ba chiar cate-o minune), alteori de rupturi socante emotional (caderea brusca-n moarte a cuiva drag, ca si cum ar fi un episod banal) sau inexplicabile rational (reveniri din lumea de dincolo). Peste tot insa e vorba de o coerenta tainica a lumii, care suspenda legitimitatea coincidentei in numele unui sens profund: irumperea sacrului in profan. Adrian G. Romila e un vanator de epifanii, dar nu unul doctrinar; veti gasi in povestirile lui un meniu complet: tandrete si umor, solemnitate si absurd si, peste toate, increderea ca literatura este ea insasi o epifanie, in masura in care poate reduce lumea la poveste si-o poate investi cu un sens altfel inaccesibil unui contact superficial, secularizat.” (Bogdan Cretu)