Noaptea Rasfoieste

Noaptea

Noaptea lui Elie Wiesel este o marturie esentiala despre Holocaust si completeaza tabloul atrocitatilor descrise de supravietuitorii care au mai gasit forta sa-si reaminteasca trecutul. In anul 1944, anul deportarii sale la Auschwitz, Elie Wiesel avea cincisprezece ani, traia intr-o comunitate de evrei unita din Sighet si inca mai credea cu fervoare in Dumnezeu. Apoi, dupa ce trupele naziste preiau controlul asupra orasului, viata comunitatii evreiesti se schimba dramatic, iar tanarul Elie va trai cu groaza realitatile ghetoului si apoi pe cele din lagarele de exterminare naziste. Mama si sora lui mai mica sunt ucise chiar in seara in care ajung la Auschwitz, in timp ce el si tatal lui vor cunoaste zi de zi, pana la eliberare, toate ororile dezumanizarii. „Daca in viata mea ar fi trebuit sa scriu o singura carte, Noaptea ar fi aceea." Elie Wiesel „Proza lui Wiesel este masurata si chibzuita, caci exagerarile ornamentale n-ar fi potrivite pentru un asemenea subiect. Totusi, uneori, descrierile sunt atat de frapante incat precizia lor taioasa iti taie respiratia." The Guardian „Un volum mic ca dimensiune, dar de o forta teribila." The New York Times „Wiesel si-a metamorfozat suferinta in arta.“ Curt Leviant, Saturday Review „Dupa cate cunosc eu, nimeni nu a mai lasat posteritatii o marturie atat de sfasietoare “ Alfred Kazin „Noaptea este aproape insuportabil de dureroasa si, cu siguranta, imposibil de criticat.“ A. Alvarez, Commentary „O lectura obligatorie pentru intreaga umanitate." Oprah Cinci citate impresionante: „Doar nu avea de gand sa distruga un intreg popor? Sa extermine o populatie dispersata in atat de multe tari? Milioane de oameni! Cu ce mijloace? Si in plin secol douazeci!” „Era dupa-amiaza tarziu. Eram cu totii in picioare in bloc, asteptand ca un SS sa vina sa ne numere. Intarzia sa apara. Nu se mai vazuse o asemenea intarziere, nimeni nu isi amintea de asa ceva la Buchenwald. Se intampla ceva, fara indoiala.” „Nu am plans si ma simteam rau ca nu puteam sa plang. Insa nu mai aveam lacrimi. Si, in adancul sufletului, daca as fi cautat in profunzimile constiintei mele plapande, poate ca as fi gasit ceva precum: in sfarsit, liber!…” „Primul nostru gest de oameni liberi a fost sa ne repezim la mancare. Nu ne gandeam decat la asta. Nu la razbunare, nici la parinti. Numai la paine.” „Voiam sa ma vad in oglinda agatata pe peretele din fata. Nu ma mai vazusem din perioada ghetoului. Din oglinda ma contempla un cadavru. Ochii lui ma privesc si acum.”

Spune-ti opinia